Subsemnatul (NR: Cătălin Horodincă) stau pe puntea superioară a navei Mircești, la 2 ore distanță de discuția cu Roberto Morbiolli, „încărcat” la maxim cu note de blues și cu peisajul magnific al Deltei ce ne înconjoară de dimineață, de când am plecat din Tulcea. Mă așez cu o bere rece în mână lângă Phil, îi dau și lui una, și nu e greu să începem o conversație ca între doi tipi ce se vad pentru prima oara, dar parcă se cunosc de mult… Nici nu e greu cu bere și blues.

EU: Sunt curios de mor unde îți găsești tu, Phil, inspirația pentru a compune mereu!

Phil: Well… nici nu e așa de greu la cât se întâmplă cu noi și în viața noastră în fiecare zi. Oameni, locuri frumoase , experiențe de tot felul parcă „te cheamă” să scrii despre ele. Muzica blues este despre toate emoțiile noastre, e doar o poveste muzicală cu noi ca și personaje principale. Unele povești sunt triste, altele sunt vesele. Nu inventăm nimic!

EU: Și cum faci asta? Cred ca e fascinant să poți compune… întâi muzica sau versurile? De unde pleacă o melodie?

Phil: Melodiile pleacă din toate părțile…ele te surprind mereu chiar și cu locul de unde vin. Contează ce mă "lovește" mai întâi. Un sunet, un accord sau o combinație…un cuvânt sau o frază spusă de cineva, puse împreună intr-un moment de inspirație divină, toate ingredientele reușesc să devină ceva complex, ceva ce trezește amintiri și ‘mișcă’ suflete. Nu există o singură cale de a scrie și de a compune. De obicei scriu și înregistrez idei pe durata a câteva luni, o mulțime. Apoi, le recitesc și le reascult și văd care dintre ele mă emoționează. Unele dintre ele sună chiar oribil!

“Blues-ul este o moștenire bogată care sărbătorește viața în toată splendoarea și complexitatea ei. Interpretările lui Phil ale acestei forme de artă, determinarea lui și talentul intr-un stil cu totul nou, aduce o perspectivă proaspătă, iar vocea lui în această zonă muzicală, face ca această comoară culturală să se miște în propriul fel“ Dave Rubin, Guitar Edge Magazine

EU: Cand nu compui sau ești în turneu, asculți și alt gen de muzică? Te ajută? Te inspiră?

Phil: Muzica este frumoasă și inspirațională în toate formele și timpurile ei, așa că da, ajută foarte mult să asculți și să descoperi lucruri frumoase și sunete unice în toate genurile muzicale. Îmi place îndeosebi: Jazz, Rock, Reggae, Pop, Soul, Funk și Latino. Oricând aș asculta pe Papa Wemba, Peter Gabriel, John Mayer, Mike Stern, Afro Celt Sound System, Prince, Herbie Hancock, Santana sau Miles Davis. Pe discul “The Twelve Rythms“ am câte ceva din toate.

EU: Ce face Phil atunci când nu face muzică?

Phil: Mă concentrez pe muzică. E marea mea pasiune. Cand vreau să evadez, fac scuba, merg mult. Ascult natura, ori de câte ori am ocazia și citesc când am ocazia. Și îmi place să predau muzică…Ce altceva aș putea face? LOL!

EU: Câteva cuvinte despre „The Romanian job”??

Phil: „The Romanian job”…(râzând copios). Dichis e Cristian si Cristian e Dichis. Asta spune foarte multe despre ce se întâmplă aici în fiecare an. Public ‘cool’, atmosferă fantastică, Dunarea, mancarea bună, vinul și berea. Exact ce spuneam mai devreme de toate ingredientele pentru a compune o melodie nouă! Profesionalism de la management la voluntari, tehnicieni, lumini, sunet… So cool!

Croaziera în Deltă iți oferă ocazia să poți cânta cu alți artiști din festival, și chiar daca ai vrea să fugi, să nu faci asta, ești pe apă, așa că, nu ai încotro. Totul a fost extra-special! Loved it so much...Am terminat de băut berea rece. Phil a plecat lângă Roberto și ceilalti muzicieni să mai zică ceva frumos pe limba blues-ului, iar eu am rămas consternat și uimit de parcă ar fi fost prima dată când ascult. Dacă aveti ocazia vreodată, nu refuzați un concert live de blues! Are o magie și o forță atât de mare, și oamenii sunt atât de frumoși încât e greu să nu te prindă în „năvod”.

din Zile și Nopți, Galați, 385, 28 Septembrie 2018


Roberto s-a născut într-o familie de muzicieni și asta a făcut ca el să fie aproape de muzică încă de la o vârstă fragedă. La 15 ani a inceput să cânte la chitară și atunci și-a descoperit pasiunea pentru blues. După câțiva ani pe scena de muzică italiană, a înregistrat ca și chitarist bass, primul CD – “From Madagascar to Chicago" cu trupa Tao Ravao Blues Band. Apoi, alături de Rudy Rotta a publicat 2 albume și a concertat pe mari scene ale lumii. În 1991, și-a fondat prima trupă: MORBLUS, și a avut colaborări cu artiști celebri de blues: Anson Funderburgh, Sue Foley, Big Daddy Wilson, și mulți alții. 14 albume proprii și încă alte 8 colaborări cu diverși artiști, muzica venită din suflet cât și pasiunea și dedicarea pentru blues fac ca Roberto să fie un nume important pe scena international a muzicii blues.

Eu și Roberto stăm amandoi cu două farfurii in mână, eu chiftele de pește iar Roberto știucă umplută, cu 2 pahare de vin alb, pe puntea inferioară a vaporului, în restaurant, de vorbă despre blues și despre România. Nu e prima oară când ne intâlnim, acum amândoi liniștiți și calmi de la mișcările ușoare ale valurilor Dunării în drumul nostru spre Sf. Gheorghe, acolo unde râul sărută marea… ar spune marii scriitori… Și datorăm asta lui Cristian Antonescu. Atât Roberto cât și Stefano, basistul trupei au fost la Focșani Blues Festival, în 2016 alături de Shakura S’Aida… amândoi triști atunci că nu au putut sta mai mult să viziteze România: avion, transfer autobuz, probe de sunet, cină, concert, bere, somn puțin și plecare dis-de-dimineață spre alt concert în altă țară... unii spun ca e frumos să fii artist. Dar noi nu vorbim despre Focșani ci despre Tulcea, locurile și oamenii de aici.

EU: Cum e la Tulcea, Roberto?

Roberto: Wow! E fantastic! Nu de multe ori avem ocazia să stăm tot evenimentul și să ne relaxăm timp de 3 zile iar unicitatea adusă de Dichis ‘n’ Blues este dată de excursia fabuloasă prin Deltă. Puțin ireal aș spune... Dar, uite, că suntem aici, ne bucurăm de jam session, de vreme frumoasă, de peisaje superbe, de oameni minunați.

EU: Este incredibil, cum, după atât de mulți ani de concerte, încă vă bucurați ca niște copii la jam session… cum reușiți?

Roberto: ((râzând)) e o mare bucurie să poți împărți scena de jam și mai ales cea de aici de pe barca cu artiști și vechi prieteni, să improvizezi și să vezi publicul atât de fericit și bucuros de moment... un sentiment pe care nu îl pot descrie ușor... este ca o rețetă bună! Ai toate incredientele de calitate și pui suflet, iese asta!

EU: Cât de greu este să te reinventezi mereu? să compui melodii noi care să fie aproape de zilele noastre?

Roberto: E clar că trebuie să creștem odată cu vremurile, și blues-ul este despre noi, despre viață și ceea ce se întâmplă acum. Cântăm ce s-a întâmplat cu noi și cântăm ce se întâmplă. Ce poate fi mai frumos??

EU: Tulcea? Dichis? Cristian și cei de aici?

Roberto: Dichis e greu tare de ținut minte și de pronunțat. Festivalul e micuț, cu mult bun gust și bine organizat iar publicul e ‘pregătit’ pentru blues.Tulcea are farmecul unui oraș de provincie la mal de Dunăre și Delta este spectaculoasă iar croaziera de duminica asta (momentul discuției) ne face privilegiați și să ne reamintim de ce am ales drumul blues-ului. Cristian (Antonescu – ‘regizorul’ dichisit) este charmant și un mare nebun să facă așa ceva într-un așa loc.

EU: Mai veniți în România?

Roberto: Dacă suntem invitați venim. Sunt mulți artiști de blues foarte buni și e greu să fii prezent în fiecare an, pe toate scenele de blues din lume, nu-i așa? Dar, nouă, ne este drag să revenim aici sau în oricare alt loc unde oamenii ne primesc cu bucurie... cu cât mai multe festivaluri în România, cu atât mai bine! Este o surpriză extrem de plăcută că ele apar și se întâmplă, mai ales la un nivel ridicat de profesionalism!

Am terminat de mâncat și de băut vinul. Roberto s-a dus lângă ceilalți, a luat chitara în mână și a mai zis câte ceva pe limba blues-ului.

din Zile și Nopți, Galați, 384, 14 Septembrie 2918