Cuvânt înainte.

Cum-necum, dichis se află în anul al patrulea.

Ce-am constatat:

În cei patru ani, dichis a avut parte, mai intâi, de un public încântător. La început, nici nu am crezut că există. Sunt oameni care au devenit partași ai lui dichis, cu care ne salutăm complice prin piață, la tribunal, pe strada, la bere: suntem blues, ne știm de acolo. Iată că, deja dela ediția a treia dichis’n’Blues a fost, poate, festivalul de blues din Romania cu cei mai mulți spectatori plătitori. Cam câți sunt la Sighisoara, spre exemplu, unde există o lungă tradiție și o forță financiară net superioare celor dela Gurile Dunării. Avem un public devotat, cunoscător, limpede la minte și manierat. Partener dichisit.

Dichis nu este un simplu șir de cântări, ci este o poveste care atrage: vin oameni nu doar din Tulcea. Se fac rezervări din București, Constanța, Galați, Brăila, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Făgăraș, Brașov sau Iași. Vin, de asemenea, spectatori din Turcia, Serbia, Polonia, Luxemburg, Germania. Și cine stie de unde mai vin, noi deocamdata doar despre aceștia avem stiință. Una peste alta, cam 30 la sută din public vine la Tulcea pentru festival. Ceea ce ne bucură nemărginit.

La dichis s-au născut prietenii, ce se dovedesc trainice. Au apărut, nu știu de unde, oameni care s-au alăturat poveștii și care acum sunt parte din ea. Unii se ocupă de fotografie, alții de expimarea video, de partea grafică, de online, de scrisul documentațiilor, de contabilitate, de rezervări, sunt voluntari, întâmpină oaspeți, etcetera. Sau vor sa contribuie cu ceva, altceva, cu orice. Bunăoară, măcar să plătească ei corul de lipovence dela BluesCruise. Mulțumim, Clemi, a fost magic!

Se creează proiecte de durată. În 2017, tabăra de pictură pentru copiii din Luncavița, eveniment conex al festivalului, a născut Bursa cu dichis. Nu mai puțin de 76 de contributori s-au înscris pentru ca luncăvițeanca Teodora, descoperită în tabără, să studieze în următorii  patru ani la Liceul de Artă din Tulcea. Dichis e, probabil, singurul festival de blues din România, care acordă o bursă de studiu.

Anul acesta  este, cu siguranță, cel mai greu de până acum.

Un an în care am fost sabotați de felurite vertebrate, calomniați, suspectați, fentați, un an în care am pierdut mare parte din sprijinul autorităților locale. Un consilier local a scris că BluesCruise dela Dichis (o întâmplare unică, cel puțin în România) este o paraghelie deltaică, cu rapsozi internaționali, cărora le-a zvârlit ritos și un prăduitorilor. A înțeles nimic. Veți vedea la festival, în grețoase detalii, cum este evaluat efortul lui dichis de către cei care ne conduc viața.

Anul acesta Dichis’n’Blues are nevoie de publicul său mai mult ca niciodată. Nefiind un conțopist, un întreținut al vieții sau un sinecurist de partid, dichis trăiește doar dacă merită. Doar dacă produce momente frumoase și numai dacă publicul resimte nevoia muzicii mari o dată pe an, la Tulcea. Doar dacă oamenii mari dansează, se strâng in brațe și sunt fericiți și numai dacă cei mici intreabă după ultima seară de festival, Când mai e Dichis?

Hai la Blues:

Ultima seară de august și primul asfințit de septembrie. Anul douăzeci optsprezece.